La trei luni după aprobarea unei noi constituții franceze, Charles de Gaulle este ales primul președinte al celei de-a Cincea Republici de o majoritate măreață a alegătorilor francezi. În iunie precedent, eroul francez din cel de-al doilea război mondial a fost chemat la pensie pentru a conduce țara când o revoltă militară și civilă în Algeria a amenințat cu stabilitatea Franței.
Un veteran al Primului Război Mondial, de Gaulle a solicitat fără succes țara sa să-și modernizeze forțele armate în anii premergători izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. După ce premierul francez Henri Pétain a semnat un armistițiu cu Germania nazistă în iunie 1940, De Gaulle a fugit la Londra, unde a organizat forțele franceze libere și a raliat coloniile franceze în cauza Aliaților. Forțele sale au luptat cu succes în Africa de Nord, iar în iunie 1944 a fost numit șef al guvernului francez în exil.
Pe 26 august, în urma invaziei aliate a Franței, de Gaulle a intrat în Paris în triumf. În noiembrie, a fost ales în unanimitate președinte provizoriu al Franței. El și-a dat demisia doi ani mai târziu, susținând că nu avea suficientă putere de guvernare. În 1947, el a format un nou partid politic care nu a avut decât un succes electoral moderat, iar în 1953 a părăsit politica.
În 1958, însă, o revoltă a coloniștilor francezi din Algeria a dus la o criză politică severă în Franța, iar de Gaulle a fost de acord să conducă un nou guvern de urgență. Considerat singurul lider cu putere și statură suficientă pentru a face față situației periculoase, el a fost făcut dictatorul virtual al Franței, cu puterea de a guverna prin decret timp de șase luni. O nouă constituție a proiectului său a fost aprobată într-un referendum național în septembrie, iar pe 21 decembrie a fost ales președinte al cincilea republici.
În deceniul următor, președintele de Gaulle a acordat independența în Algeria și a încercat să restabilească Franța la statura sa internațională prin retragerea din alianța NATO dominată de SUA și promovarea dezvoltării armelor atomice franceze. Manifestările studenților și grevele muncitorilor din 1968 i-au erodat sprijinul popular, iar în 1969 propunerile sale de reformă constituțională au fost înfrânte la un vot național. La 28 aprilie 1969, Charles de Gaulle, la 79 de ani, s-a retras definitiv. A murit în anul următor.
