Conţinut

• Vizionare timpurie
• Formarea proiectului Cartea albastră și grupul Robertson
• Raportul Condon
• „Ufologia” continuă

În iunie 1947, în timp ce își zbura avionul mic, omul de afaceri și pilotul civil Kenneth Arnold a raportat că a văzut nouă obiecte care se deplasează cu viteză mare prin cerul de pe Muntele Rainier din Washington. Rapoartele publicizate pe scară largă despre experiența lui Arnold, urmate de un număr din ce în ce mai mare de observații OZN-uri raportate, au determinat Forța Aeriană a Statelor Unite să înceapă o anchetă asupra observațiilor, numită Operation Sign, în 1948.

Ancheta inițială a rezultat în formarea Proiectului Cartea Albastră în 1952; acel proiect a devenit cea mai lungă desfășurare a anchetelor oficiale ale guvernului Statelor Unite privind observații OZN, compilând rapoarte despre peste 12.000 de observații sau evenimente conexe din 1952 până la demontarea sa în 1969.

CITEȘTE ȘI MAI MULTE: Harta interactivă: Obiectivele OZN-urilor luate în serios de Guvernul SUA

Vizionare timpurie

Deși rapoartele unor obiecte zburătoare misterioase - aduse de spiritele, îngerii, fantomele, fantomele sau alte fenomene supranaturale, au existat de secole, al doilea război mondial și dezvoltarea însoțitoare a științei rachetelor au marcat un nou nivel de interes pentru ceea ce va deveni oficial cunoscut sub numele de obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri). Primul cunoscut observare OZN a avut loc în iunie 1947, când pilotul și omul de afaceri civil Kenneth Arnold au raportat că au văzut nouă obiecte, strălucitoare albastru-albastru strălucitor, care zburau într-o formațiune „V” cu viteze de până la 1.700 mph în cerul de deasupra Muntelui Washingtonului. Rainier.

Știați? Kenneth Arnold a comparat mișcarea celor nouă obiecte misterioase de pe Muntele Rainier cu cea a „farfuriei dacă o săriți peste apă”. Această declarație a dus ulterior la concepția greșită că obiectele aveau formă de farfurii și la utilizarea pe scară largă a „farfuriei zburătoare” ca sinonim pentru OZN.

După ce știrile despre experiența lui Arnold au lovit mass-media, o serie de observații similare au fost raportate în Statele Unite, inclusiv un raport extrem de controversat despre ceea ce părea a fi un OZN prăbușit în apropierea unei baze a armatei americane din Roswell, New Mexico. (Armata a susținut că obiectul în cauză a fost epava unui balon meteorologic, susține că „ufologii” conspirativi vor disputa ulterior.) Ca răspuns la numărul tot mai mare de rapoarte legate de OZN, Forța Aeriană a SUA a lansat Operațiunea Sign in 1948 Printre teoriile inițiale ale participanților la proiect s-a numărat faptul că unele OZN-uri au fost de fapt aeronave sovietice (aceasta a fost epoca Războiului Rece, până la urmă), deși au prezentat și ipoteza că unele ar putea fi nave spațiale extraterestre.

CITEȘTE ȘI MAI MULTE: Când un pilot de luptători din SUA a intrat într-un Dogfight cu un OZN

Formarea proiectului Cartea albastră și grupul Robertson

Anchetele legate de OZN ale Forțelor Aeriene au avut loc pe un fundal de interes popular frenetic pentru obiectele zburătoare ciudate, care a atins apogeul la scurt timp după ce a început Proiectul Cartea Albastră în 1951. Cu sediul la baza aeriană Wright-Patterson din Ohio, Project Blue Book ar urma devin cea mai lungă desfășurare a anchetelor oficiale ale guvernului american cu privire la OZN-uri. Alarmat de numărul uluitor de observații OZN raportate în 1952, administrația președintelui Harry S. Truman s-a temut de un focar de isterie în această privință. În 1953, Agenția Centrală de Informații (CIA) a răspuns acestor temeri prin asamblarea unui grup de experți de oameni de știință, în frunte cu fizicianul H.P. Robertson de la Institutul de Tehnologie din California, pentru a discuta problema OZN.

CITEȘTE ȘI MAI MULTE: Când OZN-urile au bătut Casa Albă și Forțele Aeriene au dat vina pe vreme

Grupul Robertson s-a întâlnit timp de trei zile, timp în care au intervievat ofițeri militari și oficiali ai cărții albastre și au examinat fotografiile și filmele presupuse OZN-uri. Grupul a concluzionat că nu există nicio bază pentru așa-numita ipoteză extraterestră și că OZN-urile nu reprezintă o amenințare la adresa securității. 90% din observații, potrivit Robertson Panel, ar putea fi atribuite unei activități astrologice sau meteorologice sau unor cauze create de om, cum ar fi baloanele sau farurile de căutare. Descoperirile grupului nu au fost complet declasificate până în 1979, provocând suspiciunile că în cadrul lucrărilor a existat o conspirație guvernamentală.

CITEȘTE MAI MULT: Întâlnește-l pe J. Allen Hynek, astronomul care a clasificat pentru prima dată „Oferiți întâlniri” din OZN

Raportul Condon

În următorii 17 ani, Project Blue Book va compila rapoarte despre 12.618 observații OZN sau evenimente conexe. Similar cu Robertson Panel, Blue Book ar clasifica în cele din urmă mai mult de 90 la sută dintre acestea drept „identificate”, ceea ce înseamnă că au fost cauzate de un fenomen astronomic, atmosferic sau artificial cunoscut. Restul de 700 de incidente au rămas „neidentificate”; acestea includeau cazuri în care nu existau informații suficiente pentru a atribui evenimentului o cauză cunoscută.

În 1966, Forța Aeriană a solicitat formarea unui alt comitet pentru a analiza detaliile celor 59 de observații OZN-uri cercetate de Proiectul Cartea Albastră. Comitetul, condus de dr. Edward Condon și cu sediul la Universitatea din Colorado, a lansat „Studiul științific al obiectelor zburătoare neidentificate”, mai cunoscut sub numele de Raportul Condon în 1968. Conform raportului Condon, observațiile pe care le-au examinat au arătat că nu dovezi ale oricărei activități neobișnuite și au recomandat ca Forțele Aeriene să înceteze investigațiile cu privire la incidente legate de OZN. În 1969, ca răspuns la Raportul Condon, precum și la un număr în scădere a observațiilor OZN, proiectul Blue Book a fost oficial încheiat; printre concluziile sale se numărau observațiile clasificate drept „neidentificate”, nu au existat dovezi transmise sau descoperite de Forța Aeriană că acestea sunt rezultatul tehnologiei care depășește cunoștințele științifice moderne sau că sunt vehicule extraterestre.

„Ufologia” continuă

În ciuda atitudinii respingătoare exprimată prin Raportul Condon și demontarea ulterioară a Proiectului Cartea Albastră, investigațiile civile asupra OZN-urilor au continuat, mulți „ufologi” fiind nemulțumiți de concluziile guvernului. În 1974, astronomul J. Allen Hynek, care a fost consilier pentru Proiectul Cartea Albastră, a creat Centrul pentru Studii OZN (CUFOS). Această organizație continuă să analizeze observații OZN și să cântărească ipoteza că acestea ar putea fi dovezi ale activității extraterestre.

Pe lângă investigațiile OZN-urilor desfășurate în Statele Unite, s-au făcut lucrări similare de-a lungul anilor în alte țări din întreaga lume, inclusiv Canada, Regatul Unit, Australia, Grecia și Suedia. În ianuarie 1979, British House of Lords a organizat chiar o dezbatere de trei ore pe tema OZN-urilor și o moțiune (în cele din urmă învinsă) pentru ca guvernul britanic să facă public ceea ce știa despre ei.