În prima acțiune militară din 45 de ani de istorie a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), avioanele de luptă din SUA au tras patru avioane de război sârbe, angajate într-o misiune de bombardament, cu încălcarea zonei fără zburat din Bosnia.
Statele Unite, 10 țări europene și Canada au fondat NATO în 1949 ca o protecție împotriva agresiunii sovietice. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, membrii NATO au aprobat utilizarea forțelor sale militare pentru misiunile de menținere a păcii în țări din afara alianței și în 1994 au convenit să aplice rezoluțiile U.N. adoptate pentru a pune capăt conflictului sângeros din fosta Iugoslavie. În 1994 și 1995, avioanele NATO au aplicat zona fără zburator peste Bosnia și Herțegovina și au lovit în mai multe rânduri poziții militare sârbe bosniace și câmpurile aeriene.
La 20 decembrie 1995, NATO a început desfășurarea în masă a 60.000 de militari pentru a pune în aplicare acordurile de pace de la Dayton, semnate la Paris de liderii fostei Iugoslavii la 14 decembrie. Trupele NATO au preluat o forță de menținere a păcii a ONU care nu a reușit să se încheie lupta de la desfășurarea sa la începutul anului 1992, deși trupele ONU s-au dovedit cruciale în distribuirea ajutorului umanitar populației sărace din Bosnia. Forța NATO, cu sprijinul SUA și obiectivul său special de aplicare a acordului de la Dayton, s-a dovedit mai reușită în menținerea păcii în regiunea sfâșiată de război.
