În această zi din 1944, insurgenții polonezi eliberează un lagăr german de muncă forțată la Varșovia, eliberând 348 de prizonieri evrei, care se alătură unei revolte generale împotriva ocupanților germani ai orașului.

Pe măsură ce Armata Roșie înainta pe Varșovia în iulie, patrioții polonezi, încă fideli guvernului lor în exil din Londra, se pregăteau să răstoarne ocupanții lor germani. Pe 29 iulie, armata de origine poloneză (subterană), armata poporului (o mișcare comunistă de gherilă) și civili înarmați au preluat de la nemți două treimi din Varșovia. Pe 4 august, germanii au contraatacat, tăind civili polonezi cu foc de mitralieră. Până la 5 august, peste 15.000 de polonezi erau morți. Comanda poloneză a strigat către aliați pentru ajutor. Churchill l-a telegrafiat pe Stalin, informându-i că britanicii intenționau să arunce muniții și alte proviziuni în sfertul de sud-vest al Varșoviei pentru a ajuta insurgenții. Premierul i-a cerut lui Stalin să ajute cauza insurgenților. Stalin se opri, afirmând că insurgența era prea nesemnificativă pentru a pierde timpul.

Marea Britanie a reușit să obțină ajutor ajutor patrioților polonezi, dar și germanii au reușit să arunce bombe incendiare. Polonezii au luptat, iar pe 5 august au eliberat muncitori forțați evrei care s-au alăturat apoi bătăliei, unii dintre ei formând un pluton special dedicat exclusiv repararii tancurilor germane capturate pentru a fi utilizate în luptă.

Polonezii ar lupta săptămâni întregi împotriva întăririlor germane și fără ajutor sovietic, întrucât Joseph Stalin avea propriile sale planuri pentru Polonia.